Din gura labirintului albastru
Tasneste un vis, o aripa a dorintei
Ce se ineaca apoi neinteleasa
In abisul sangerand al fiintei
Din negrul cel rosu al pacatului,
Din zgomotul dulce al uitarii
Visul nu poate strapunge
Apriga manie a razbunarii
Si chipul vesel de mumie alba
Trezeste o satisfactie incremenita
Visul e spart si-n suflet raman
Trei cioburi sfinte si-o cruce inrosita.
