Din gura labirintului albastru
Tasneste un vis, o aripa a dorintei
Ce se ineaca apoi neinteleasa
In abisul sangerand al fiintei
Din negrul cel rosu al pacatului,
Din zgomotul dulce al uitarii
Visul nu poate strapunge
Apriga manie a razbunarii
Si chipul vesel de mumie alba
Trezeste o satisfactie incremenita
Visul e spart si-n suflet raman
Trei cioburi sfinte si-o cruce inrosita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce tare!!!!
RăspundețiȘtergereimi place qm se termina!
sa vezi ce te bat,Raluca! :))
RăspundețiȘtergereDECI EUUUU sunt cea care a inspirat intreaga umanitate sa-si faca blog! :)) Ma bucur :>
Bravo! E faina! :X
Si imi place cum te-ai tuns!
mai scrie ceva a 8-a minune!!!
RăspundețiȘtergere